Observându-l pe Petru cum se joacă haotic cu jucăriile (ştiu, ştiu, n-are nici măcar un an încă!), mi-a venit ideea care cred că ne-ar ajuta sa îl învăţăm să exploateze fiecare jucărie pe cât se poate, iar mai târziu - desigur, extrapolând - să înveţe să găsească soluţii pentru probleme diferite cu resurse limitate.
Woooow, ce frăzoi! Şi mai şi sună pompos. Ce am vrut, de fapt, să spun, este că am observat că băieţelul meu a intrat într-o etapă în care absoarbe enorm de multă informaţie... şi nu vreau sa pierd ocazia! Îi arăt timp de câteva zile cum se bate din palme, apoi o face continuu, îi arăt cum intră cuburile unul într-altul şi le dibuieşte destul de repede, apoi mai uită şi iaraşi trebuie să îi arăt. În schimb, când vine vorba de joaca de unul singur, nu se descurcă să facă altceva decât să scoate tacticos jucăriie din cutie, una câte una, să analizeze aleatoriu o parte din ele şi să "guste" câteva. Gândul meu e că el poate mai mult, căci aşa îmi arată atunci cand stăm impreuna în faţa unei singure jucării, în timp ce toate celelalte lipsesc din raza noastră vizuală.
Aşa că m-am gândit ca, pentru o vreme, să instituim un fel de regulă... o jucărie, maximum două, vor fi întoarse pe toate feţele timp de o zi întreagă. Desigur, micuţul va avea libertate să tragă de picioarele mesei, sa scoată haine din dulap, sa se joace (da, da, doar sa se joace!) cu oliţa şi aşa mai departe. Vom dansa şi cânta, ca în fiecare zi, ne vom gâdila, ne vom plimba şi vom vizita locuri de joacă atunci când va fi mai cald. Însă în ce priveşte strict jucăriile, m-am gandit la această austeritate impusă, ca să îl determin să îşi înţeleagă mai bine jucăriile şi, pe termen lung, să le aprecieze mai mult şi valoarea (materială, sentimentală etc.). Hm, e prea devreme?
Cuvântu-cheie al acestui proiect ar fi cooperarea. De unul singur, s-ar plictisi în câteva minute chiar şi de cea mai minunată şi interactivă jucărie, însă împreună cu mine, cu tatăl lui sau cu alţi copii sunt sigură că interesul i s-ar menţine mai mult timp.
Aştept feed-back şi, dacă mă încurajaţi şi voi, încerc să pun ideea în aplicare şi vă povestesc cum a fost.
3 Kommentare:
Eu te sustin! Si eu fac aproximativ la fel cu Nicklas... Nu il zapacesc cu n-spe mii de jucarii, insa il dau una sau doua sa le studieze, sa le deguste (parintii stiu ce vreau sa spun prin a degusta), sa le invete...
Eu am inceput sa fac asa pentru ca am observat ca daca il las cu toate jucariile deodata nu stie incotro sa o apuce, la care sa se minuneze intai... Si devine frustrat, si incepe sa tipe de nervi... Si chiar daca ma duc eu langa el, tot se ambaleaza si devine overly stimulated care se sfarseste cu plansete de 20 min de nu mai pot sa-l linistesc...
Asa ca de cand am inceput sa ii dau cate o singura jucarie am observat ca a invatat sa stea singurel in fundulet, observa ce sunete scoate jucaria, o impinge de colo colo, se intinde dupa ea, o recunoaste si face "aaaeeeee" (imitandu-mi "bubububu"-ul meu - zgomot reprezentativ pentru acea jucarie)... Deci, numai lucruri pozitive.
Bineinteles, se si plictiseste cateodata de jucarie, si o arunca si incepe sa dea apa la soricei cand o vede... Atunci stiu ca e interesat de o jucarie noua, si scoate mama de la naftalina o jucarie noua...
Acum, nu stiu daca e la fel cu toti copii, insa eu zic ca cel putin rau nu ii face niste "disciplina intelectuala"... Zic io!
:* Hope it helps!
CAND SUNT MICI EI SE JOACA MAI ALES CU LUCRURILE DIN CASA SI FOARTE PUTIN CU JUCARIILE. DE OBICEI II ATRAG LUCRURILE FOARTE SIMPLE.
SPOE LA JOACA!
si noi am facut la fel. cand s-au adunat enorm de multe jucarii le-am dus in pod. si de acolo ii aduceam in fiecare luna tot altele. deja uita de unele dintre ele si erau mereu noi.
Kommentar veröffentlichen