Cu lingurita!

N-o sa uit combinatia asta: iaurt-fructe-pesmet. O masa intreaga cu lingurita! Imi venea sa ii spun: "Piticule, cine esti si ce-ai facut cu copilul meu? Ca sigur nu esti Petru pe care il stiu!"

Sunt bucuroasa ca a mers mai bine. Pe de alta parte, se anunta vremuri grele, caci cred ca e in lucru un nou dinte.

Maine ne asternem iarasi la drum. Biserica noastra e cam departe, insa in curand ne vom muta mai aproape de ea... ma gandesc ca sunt ultimele saptamani cand facem drumul acesta si parca, intr-un fel, imi va lipsi. Ma gandesc si ca o vom lua de la capat, in alt oras, va trebui sa invat o noua zona, la pas, cu caruciorul sau cu Petru de mana, sa invat parcurile, cartierele linistite de case, locurile de joaca, magazinele, pietele, locurile unde au produse de bebelusi la preturi bune. O provocare in plus (peste toate celelalte)... Am nadejde ca vom primi ajutor de la Dumnezeu si in aceasta "luare de la capat".

Intr-un fel, parca fara sa vreau, se leaga momentul in care am inceput sa scriu sub titlul "Drumul spre casa" (blogul si titlul lui, ca si moto-ul, existau mai demult) cu momentul in care in sfarsit am gasit un drum spre casa, cel putin spre casa asta pamanteasca.

In cu totul alta ordine de idei... Petru merge de-a busilea! Si lucram la mersul in patru labute! Petru se duce singur taras pe burta sa isi ia jucariile si nu-mi vine sa cred! Intr-adevar, copilasii, mai ales in primul an si, cumva, si in al doilea, cresc foarte repede, se dezvolta fulgerator. Cei care il vad pe Petru mai rar pot confirma ca e tot mai mare si mai schimbat, mai mobil, mai activ si mai atent cu fiecare intalnire.

Astept cu sufletul la gura clipa cand va spune "mama", la fel ca Siluan (cred ca cei mai multi deja cunoasteti cazul, insa profit de ocazie ca sa va rog sa ii fim alaturi!), cand va alerga spre mine dupa o despartire de cateva ore, cand imi va face o felicitare din hartie colorata!

Jucarii

I-am cumparat o paturica in genul celeia din imagine si a fost foarte incantat. Apoi a inceput sa se rostogoleasca prin casa cu ea cu tot, sa o traga peste el, sa se agate de cele doua arcade si sa tipe fiindca nu il ajuta sa se ridice pe sezut... si ne-am dat seama ca i-am cumparat-o prea tarziu. Il lasam, insa, in preajma ei, caci se pare ca totusi ii face placere sa traga de jucariile acelea atarnate si sa se ia la tranta cu arcadele.

Cautam un jumper (altul decat Jumparoo de la Fisher Price, care costa vreo 1o0 de euro nou si vreo 80 la mana a doua, din motive lesne de inteles) sau orice alta jucarie care sa il ajute sa isi consume energia; energie care da pe afara in strigate de lupta sau hahaieli copioase, in batai cu calcaiele in podea sau in rostogoliri fara de sfarsit prin toata camera, soldate - in unele cazuri - cu trantirea prea brusca a capului pe covor, caz in care incepe un "mini-concert" interpretat alto, in ritmul allegro ma non molto, si care dureaza FIX pana cand artistul este strans in bratele parintilor.

Mai cautam si alte jucarii potrivite pentru varsta lui de voinic in devenire, in special unele care sa stimuleze activitatea fizica (cu precadere, mersul in patru labute pe care il invatam acum cu bucurie).

Sugestii?