Departe, in frig, azi am schimbat cel putin 10-12 mijloace de transport in 10 ore friguroase. Petru a ramas acasa. Am fost cu gandul mereu la el... daca mananca, daca doarme bine, daca e vioi, daca il mai dor dintii care ies... Intre doua telefoane si doua autobuze, cu foile cu traseul mereu in fata ca sa nu ma pierd in ditamai orasul, intreband in stanga si in dreapta, imi venea mereu in cap: "Ce caut eu aici? Eu am cu totul altceva de facut... alta e treaba mea acum" si iarasi sunam acasa sa-l aud cum ruruie prelung de bucurie la joaca lui zilnica ("Rrrrrruuuuuu-rrrrrrrrrrruuuuu").
***
Ne-am trezit amortiti, dar zambind, inghesuiti in trei. Inca din zori l-au chinuit durerile de gingii si a adormit greu la loc, asa ca l-am luat langa noi. A fost surprins si zambitor ca o zi senina cand s-a trezit si ne-a gasit alaturi... si a uitat de dureri. Mai rar o dimineata de sambata intr-o zi de marti :) Apoi ne-am jucat si am exersat mersul "de-a busilea"
***
Problemele persista, insa. Se hraneste doar cu lapte si fructe.
***
Si pentru ca in seara asta am gasit mai greu "drumul spre casa", si trenul parca a facut o vesnicie pana la mine in cuib, unde puiul doarme demult, va urez noapte buna si o zi ceva mai calda maine!
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen